Forme de viață socială pe cale de dispariție. O rezidență cu Vasile Ernu
O serie de „schițe-meditații” despre cartierul Fabric, scrise de Vasile Ernu; primul text — „Ultimul Non Stop din Timișoara” — reconstituie istoria rezistenței chioșcului deschis non-stop.
„Non Stop era poarta spre veșnicie” — o arheologie afectivă a instituțiilor mărunte care au ținut laolaltă anii ’90.
Parte dinSocial Fabric #3
„Forme de viață socială pe cale de dispariție” este o serie de „schițe-meditații” despre cartierul Fabric, scrise de Vasile Ernu ca invitat al rezidențelor Social Fabric #3. Primul text din serie, „Ultimul Non Stop din Timișoara”, pornește de la un chioșc metalic de la colțul străzii și îl citește ca pe o instituție centrală a epocii ’90.
„Non Stop-ul reprezintă mai degrabă ideea de libertate înțeleasă în epoca 90: dreptul de a cumpăra când vrei, la doi pași, o țigară la bucată, un plic de ness, un suc colorat Tec, o pungă cu pufuleți sau vodcă la plastic”, scrie Ernu. În jurul lui era mereu forfotă, indiferent de oră; a merge după miezul nopții la Non Stop „aproape că era un ritual sacru de verificare a limitelor libertății”. Dacă Revoluția din ’89 a avut un sens, sugerează textul, acel sens s-a întrupat în chioșcul de la colțul străzii.
Vasile Ernu este scriitor, născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultății de Filosofie (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, 1996) și al masteratului de Filosofie (Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj, 1997).