„Ultimul Non Stop din Timișoara – istoria rezistenței Non Stopului, instituția centrală a epocii 90
----

Non Stop este unul din elementele centrale ale epocii 90: este o instituție esențială. El nu este doar un chioșc sau magazin mic de la scara blocului care vinde țigări la fir, vodcă Scandic la plastic - Motorola - sau suc la dozator TEC.

Non Stop-ul reprezintă mai degrabă ideea de libertate înțeleasă în epoca 90: dreptul de a cumpăra când vrei, la doi pași, o țigară la bucată, un plic de ness, un suc colorat Tec, o pungă cu pufuleți sau vodcă la plastic. Non Stopul era cumva ideea de libertate totală şi acces nelimitat fie şi la un munte de gunoi care pentru noi erau simbolul unei lumi visate.

În jurul Non Stopului mereu – indiferent de oră de zi sau noapte – era forfotă. A merge după miezul nopții la Non Stop aproape că era un ritual sacru de verificare a limitelor libertății. Non Stopul ca spațiu sacru al ideii de libertate şi prosperitate.

Dacă Revoluția antitotalitară din 89 a avut un sens, acest sens s-a întrupat în chioșcul metalic de la colțul străzii botezat – Non Stop.

Unde mergi? La Non Stop: toată generația mea canibală mergea fericită şi mahmură în marş spre viitorul care se întruchipa într-un Non Stop. Stația terminus: şi bea imediat! Ne grăbeam să nu închidă la Non Stop. Eram veşnic tineri şi veșnic mahmuri.

Cum ne ironizau românii pe noi basarabenii: la Non Stop basarabenii zic Deschis Veșnic. Cumva asta era şi sensul: Non Stop era poarta spre veșnicie, spre raiul libertății de a consuma un TEC.”

(fragment ale primului text din "Forme de viață socială pe cale de dispariție" - o serie de "schițe meditații" despre cartierul Fabric scrise de Vasile Ernu invitat în rezidențele Social Fabric #3. )

Vasile Ernu este scriitor născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (UniversitateaAl.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997).